De Ziua Mondială a Rangerilor, rangerii din Munții Țarcu împărtășesc detalii din misiunea lor de a salva specia de la dispariție
Matei și Daniel (alintat de noi cu prescurtarea Danu) sunt rangeri WWF/Rewilding la zimbri, în Munții Țarcu din Banat. Ca rangeri, ei patrulează zona în fiecare zi cu diverse activități ce țin de monitorizarea zimbrilor și a stării habitatului lor natural, întreținerea țarcurilor în care poposesc zimbri de la momentul transportului și până la eliberarea în mediul natural, dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor turistice legate de observarea zimbrilor. De asemenea, ei joacă un rol activ în operațiunile pe care le efectuăm la transporturile și eliberările anuale de zimbri din Munții Țarcu, ajutând la pregătirea terenului și a căilor de acces spre țarcuri, la descărcarea zimbrilor, și apoi, după perioada de aclimatizare de circa două luni, la eliberarea lor și aplicarea programului de montorizare în sălbăticie. Pe lângă toate acestea, hărnicia, seriozitatea și ambiția lor le-au dat și alte șanse, prin care pot contribui și mai mult la dezvoltarea locală într-un loc binecuvântat cu minunății naturale în care iată că de-acum s-a întors și zimbrul legendar, dar asemenea multor altor zone rurale din România, aflată în proces de îmbătrânire demografică și cu surse reduse de venit în afara agriculturii și a unor job-uri în administrație, în domeniul forestier sau în comerț, în orașele învecinate. Astfel, Matei și Danu sunt oameni de bază și la Centrul de vizitare, fiind cei care te întâmpină la sosirea în Armeniș pentru o tură la zimbri, și în cadrul asociației locale AMZA (Asociația Măgura Zimbrilor Armeniș). Cu ocazia Zilei Internaționale a Rangerilor 2017, i-am luat puțin la întrebări pentru a vă ajuta să-i cunoașteți mai bine.
Bison rangers at work in the Southern Carpathians, mounting camera traps as part of the wildlife monitoring programme
Bogdan Comănescu/Rewilding Europe/WWF-Romania
De când sunteți implicați ca rangeri în inițiativa de readucere a zimbrului pe plaiurile de altă dată? Și cum ați primit această propunere?
Matei: Sunt implicat în acest proiect de reintroducere din anul 2014, anul primului transport de zimbri în această zonă. Echipa WWF căuta pe cineva căruia să îi placă natura, să cunoască zona și să vorbească limba engleză. Eu tocmai terminasem facultatea de științe economice și eram acasă în căutarea unui loc de muncă.
Danu: Și eu tot din 2014 lucrez la acest proiect. Eu lucrez și la Centrul de informare turistică și în anul respectiv au ajuns băieții de la WWF la Centru și ne-au făcut propunerea asta – dacă vrem să lucrăm ca ranger la zimbri. Am acceptat atunci pe loc propunerea.
[De când s-au alăturat echipei WWF ca rangeri la zimbri, Matei și Danu au urmat și cursuri de ranger și de gestionare a ariilor naturale protejate și au participat la un schimb de experiență cu alte parcuri naturale și naționale din Europa facilitat de ProPark – Fundația pentru Arii Protejate]
Ce visați să vă faceți când veți fi mari?
M: Când eram mic visam să devin fotbalist, ca și ceilalți copii cu care am crescut. Am petrecut mare parte din copilărie jucând fotbal.
D: Când eram mic visam să mă fac polițist, dar cu timpul m-am orientat spre altceva și acum am ajuns ranger.
Cum arată o zi din viața voastră, ca rangeri?
M: În teren de obicei nicio zi nu se aseamănă cu alta. Dar fiecare zi începe la Centrul de vizitare unde petrecem câteva ore pentru a ne pregăti pentru ieșirea în teren și pentru îndeplinirea altor sarcini de birou. Apoi un drum de cel puțin 16 km, în mare parte drum forestier până în zona de reintroducere a zimbrilor. Ca ranger trebuie să înveți să faci de toate, tot timpul apare ceva de făcut, dar cred că cel mai important este că trebuie să fii la curent cu tot ceea ce se întâmplă în teren, ceea ce presupune o patrulare a unei zone destul de mari și un efort fizic considerabil într-o zonă de teren greu accesibilă.
D: De fapt, fiecare zi începe cu o cafea împreună, foarte de dimineață. Apoi mergem la Centrul de vizitare și după urmează deplasarea în teren. Când ajungem sus, de obicei verificăm gardul electric ce împrejmuiește zonele de aclimatizare și de resălbăticire (să nu se fi rupt sau să fi crescut vegetația pe sub el), apoi încercăm să vedem zimbri care se află acolo (să nu fie slabi, să nu fie bolnavi, le administrăm furaje dacă e cazul). După aceea facem patrulare după cei liberi, să vedem ce e și cu ei. Dacă observăm ceva în neregulă, sesizăm echipa proiectului. Dacă avem turiști, îi ghidăm din când în când și pe ei sau mai facem întâlniri cu grupulețe de copii de la școala din Armeniș.
Și care sunt principalele lucruri pe care le-ați învățat în acești ani?
M: De când sunt implicat în acest proiect am învățat cât de importantă este buna planificare a activităților zilnice, respectiv cât de important este lucrul în echipă în cadrul unui astfel de proiect.
D: În cazul meu, principalul lucru pe care l-am învățat ca ranger e să îți duci la îndeplinire lucrul de care ești responsabil.
Un moment de bucurie deplină și unul de cumpănă sau de dificultate din toată povestea asta
M: Eu mă bucur de fiecare dată când lumea apreciază și susține inițiativa de reintroducere a zimbrilor. Momente dificile au fost mai multe. Oricare putea fi un moment de cumpănă, important e să știm a gestiona aceste situații.
D: Momentul de bucurie a fost când au ajuns prima dată zimbri în țarc. Așa de emoționat am fost! Un momentul de cumpănă a fost când a venit primul pui fătat în țarc și după cinci săptămâni l-am găsit fără suflare. Era puiul Romaniței, femela-alfa a turmei adusă de noi de la rezervația de zimbri din Hațeg, pe care l-am botezat Prâslea. Autopsia făcută atunci a indicat că puiul a fost prins într-o luptă dintre adulții din turmă și a suferit o traumă fatală.
S-a schimbat în vreun fel relația sau percepția voastră asupra naturii de când ați devenit rangeri?
M: Percepția mea nu s-a schimbat foarte mult deoarece tot timpul mi-a plăcut natura, dar pot spune că acum cunosc și sunt mai atent la mai multe detalii. Am învățat multe detalii științifice legate de urmele animalelor sălbatice, de exemplu, sau legate de copaci, vegetație, și atunci vezi altfel aceste lucruri sau au mai multă semnificație, nu sunt doar copaci sau doar fân.
D: Nici la mine nu s-a schimbat foarte mult de când am început ca ranger. Eu eram deja foarte apropiat de natură de mic, când mergeam cu tata să-l ajut la pădure (el fiind pădurar, îl ajutam la marcat și mă lăsa să identific toți arborii și plantele), și acum că am devenit ranger mi-a prins bine acea experiență timpurie.
Ce vă place sau vă fascinează cel mai mult la zimbri?
M: Îmi place la zimbri când văd că și-au păstrat acele instincte de animale sălbatice, chiar și după atât de mult timp petrecut în captivitate.
[Toți zimbrii transportați în Munții Țarcu în această inițiativă provin din centre de reproducere, grădini zoo și rezervații naturale din Europa, din țări precum Belgia, Italia, Suedia sau Germania. Acest principiu definește conceptul de „rewilding” sau resălbăticire care a luat avânt în ultimii ani pentru a reface populații de animale sălbatice dispărute din natură cu ajutorul unor exemplare ce au supraviețuit în captivitate. Una dintre cele mai mari provocări în această abordare, singura de altfel în recuperarea anumitor specii, este aclimatizarea animalului în mediul natural în care este readus și facilitarea redobândirii de către acesta a instinctelor sălbatice, respectiv reducerea și eliminarea dependeței de om.]
D: Cel mai mult la zimbri mă fascinează rolul lor în natură, dar și faptul că sunt niște animale impunătoare.
[Reintroducerea zimbrilor în Munții Țarcu se realizează în cadrul proiectului „Acțiuni urgente pentru refacerea populațiilor de zimbru în România”, implementat de Rewilding Europe și WWF-România, cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, prin Programul LIFE. Mai multe informații: www.life-bison.com. Pentru o tură la zimbri, faceți o rezervare pe: www.wwf.ro/visitbison]